Solul: resursă regenerabilă sau nu?

IMAG0772Chiar dacă solul este considerat ca fiind una dintre cele mai valoroase resurse ale planetei, acesta continuă să se degradeze din ce în ce mai mult ca o consecinţă a acţiunilor umane din trecut şi prezent.

În multe zone ale Europei, şi nu numai, solul este supra-exploatat şi degradat datorită unui management defectuos, al desfăşurării diferitelor activităţi industriale sau datorită unei agriculturi în exces care poate duce la sărăcirea acestuia în substanţe nutritive.

În general o probă de sol mineral este compusă din 45% substanţe minerale, 25% apă, 25% aer şi 5% materie organică, însă aceste procente pot varia de la un caz la altul.

Solul trebuie preţuit deoarece procesele de refacere al acestuia sunt foarte lente. Un centimetru de sol în zonele cu climă temperată se reface într-o sută de ani, de aceea solul care este degradat datorită eroziunii sau contaminărilor cu diferiţi poluanţi s-ar putea reface pe cale naturală după sute sau chiar mii de ani. Din acest motiv solul nu este considerat o sursă regenerabilă.

Preocupările privind protecţia solului atât la nivel european cât şi la nivel naţional, mai precis utilizarea durabilă a acestuia, conservarea sau refacerea acestuia (în cazul unor contaminări cu diferiţi produşi), au început să devină prioritare.

După ce România a devenit ţară membră în Uniunea Europeană şi chiar înainte de 1 ianuarie 2007, aceasta a trebuit să implementeze încetul cu încetul legislaţia europeană în domeniul mediului şi nu numai.

Una din cerinţele importante a fost realizarea unui inventar în ceea ce priveşte siturile contaminate sau potenţial contaminate. În urma acestui inventar s-a constatat că ne confruntăm cu un număr de peste 1682 situri contaminate/potenţial contaminate (conform datelor publicate în documentul: Strategia Naţională şi Planul Naţional de Acţiune pentru gestionarea siturilor contaminate din România, document publicat în August 2013).

Prin intermediul Strategiei Naţionale s-a dorit:

 trasarea unor politici publice în domeniul gestionării siturilor până în 2015 (acest termen fiind privit ca un termen scurt);

- definitivarea unor metodologii care implică rezolvarea problemelor siturilor care necesită acţiune urgentă până în 2020 (acest termen fiind privit ca termen mediu);

- finalizarea tuturor acţiunilor întreprinse pentru a rezolva problematica siturilor contaminate până în 2050 (acest termen fiind privit ca termen lung).

În cadrul aceleaşi Strategii Naţionale se dau definiţiile a doi termeni foarte importanţi, şi anume zona contaminată istoric şi zonă potenţial contaminată istoric.

  • Zona contaminată istoric este: „Un amplasament contiguu (teren și/sau strat acvifer) pe care activităţile antropice au determinat prezenţa unor substanţe poluante în concentraţii care prezintă și/sau pot prezenta, atît pentru amplasamentul existent cît și pentru zonele învecinate, un risc imediat sau pe termen lung pentru sănătatea populației și mediului,”
  • Zona potenţial contaminată istoric este: ”Un amplasament contiguu (teren și/sau strat acvifer) pe care activităţile istorice și/sau prezente ar fi putut genera, atît pentru amplasamentul existent cît și pentru zonele învecinate, un impact semnificativ asupra sănătăţii populației sau mediului”.
Tagged with: , , , , , , , ,
Posted in Articole, Evaluare risc, Protecția solului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Dictionary
  • dictionary
  • diccionario
  • English Spanish Dictionary

Double click on any word on the page or type a word:

Powered by DictionaryBox.com